Manastirea Comana

Manastirea Comana, a fost ctitorita de Vlad Tepes in 1461, ca o manastire-cetate, care insa s-a ruinat pana la finele secolului al XVI-lea. In 1588, boierul Radu Serban incepe zidirea unei noi manastiri intre zidurile vechii manastiri, ruinate la acea data, dar destul de puternice, pentru ca, refacute, sa asigure protectia noii constructii.

Noua manastire Comana arata ca o cetate de campie - patrulater neregulat, masurand 61.20 x 55.50 m pe laturile mari, cu ziduri exterioare si cinci turnuri iesite in afara zidurilor.

Manastirea s-a aflat in centrul atentiei in timpul luptelor antiotomane din 1657-1662, precum si in vremea razboiului ruso-austro-turc din 1768-1774, degradandu-se treptat. In 1863 calugarii greci parasesc Comana, iar timp de 100 de ani nu s-a mai facut nici o reparatie.

Biserica a fost grav afectata de cutremurele din 1977 si 1986, dar a fost consolidata in intregime in 1988-1990, apoi repictata. In 1992 Comana redevine manastire de calugari, cu viata monahala de obste.

















Fostul beci domnesc este acum muzeu, avand ca exponate printre altele si vestigii dacice. O parte din pereti dateaza de la 1600.




Beciul, in trecut, era folosit pentru conservarea alimentelor. Pentru a se pastra o temperatura scazuta constanta, unul din calugari deschidea, pentru o ora, gurile de ventilatie pe timpul noptii vara si pe timpul zilei iarna.